~Laura Marinica: „Pas“
Prolog:
Stai! Nu tu eşti cel care a inventat secundele, aşa că aşteapta-le să treacă.
Stai! Nu tu eşti cel care a inventat acest sentiment , aşa că lasă-l să se scurgă.
Stai! Imaginaţia e cea care te-a condus in abisul ăsta, aşa că…aşa că las-o în continuare să-ţi păstreze impresia nemărginirii…
Paşea impleticit si nesigur pe nisipul insangerat de amurgul violet al lui Bacovia. Ici-colo cate un pescarus inghitea tacerea şi o reducea la cate un planset raguşit. Nisipul se transforma in namol; namolul in smoala calaie si lipicioasa.
Brusc, soarele fugi. Marea fu rapita de mreje ametitoare ale disperarii.Cerul cazu pe umerii sai dezgoliti. Sange cald ii navali in privire. Zacea acolo de zile intregi, avand alaturi doar o luna rece si un cer solitar.
“S-a sfârşit…” îngână cu ultimele-i puteri. Nu-şi dăduse seama de goana asta nebună a timpului, ce în curand avea să-i solidifice inima. “Cândva” devenise deja depărtare de neatins.
Furtună nestăvilită pe mare. Nori ameninţători agitau în ei evadarea cu fulgere şi tunete, plânsete de copil speriat. Se uniseră toate energiile pământului într-un vârtej nestăvilit. Apoi…doar tăcerea, înaintând subtil prin fiecare ungher al terestrului.
Şi de-abia apoi…ea…doar ea , ca un fluture zburând deasupra unui hoit, neatins de putreziciunea existenţei, s-a tupilat în sufletul ăla neznădăjduit de singur si izgonit. A cuprins-o la piept cu grija, a înghiţit-o , făcând-o una cu sufletul său. Dar fluturii oare nu-şi doresc avânturi mult mai adânci si orizonturi mult mai voluminoase? A zburat iară…
Epilog:
Înainte! Tu eşti cel ce trebuie să se avânte spre lumini din ce in ce mai mirifice…
_____________
SENTIMENT VAG
Absurd intrăm si ieşim din propriile fiinţe
şi ne pătăm palmele cu cerneala regretului.
Suntem captivi in labirintul faptelor consumate
Al căror sens încercăm să-l descoperim.
Dar ne izbim brusc de inconstanţa conştientului
Şi ne aruncăm gândurile in marea vidului.
Sătui de noi inşine si de lume,
Ne refugiem in memorii de mult concediate.
_____________
DA…
Vârtej de petale plăpânde învăluite de parfumul renunţării.
Apoi, doar paşi rupţi din tăcere pe podele ude, lipăitoare.
Apoi, doar întreceri cu soarta şi doar castele de nisip dărâmate.
Nu furtuna a scuturat florile teiului, cum nici măcar nu am putea blama-o….ci anotimpul, iarna ce tocmai se preschimbă în primăvară, iarna crudă si îngheţată.
Doar clipa îşi mai permite acum să trişeze în faţa morţii…Doar ea îşi mai permite să îndruge minciuni şoptite, aflate de la fetiţe în rochii vaporoase.
Ne apropiem de porţile Troiei noastre, dar încă nu ne-am pregătit calul.
Hai minte-mă, te rog, că am uitat să-mi pun rochia de « Elenă » şi să-mi încalţ picioarele în sandalele împletite.
LAURA MARINICĂ, Ploieşti
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
_________________________
____________________________
________________________
_________________________
________________________
________________________
________________________
Un admirabil tanar carturar a carui actiune se reazema pe fundatiile solide ale operei clasice este Radu Mihai Crisan , autoul catorva volume de comentarii la Eminescu si Nicolae Iorga , insotite de excerpte din creatia acestora ; o specie insolita de eseu ori , mai bine spus , de editie comentata. Insa aceasta face parte , la randul ei, din traditia " explicatiei " patristice si a unui gen de culegere cu caracter sapiential si " de zidire " , reprezentand , in acelasi timp , si " declaratii de credinta " formulate prin textul de Thesaurus . Mai multe eseuri ale acestui autor - aici
Loredana A. Ştirbu despre prima ei carte : “Călătorie în Regatul Cuvintelor Cameleon “>>citeste aici >>
