~Iarina Copuzaru: Poeme noi
TRANSPOZIŢIE
Fiecare culoare de pe şevalet
Picură câte-o melodie,
Peisajul din tablou se-ascultă, nu se mai priveşte;
Carul cu boi se leagănă în ritmuri de blues,
Gioconda îşi umflă pieptul cu note înalte,
La Cina cea de Taină se-aude jazz în surdină;
Rondul de noapte se face fredonat
Şi Femeia floare îşi scutură petalele ca nişte acorduri;
Bătrânul chitarist îşi apleacă urechea
către tinereţea compoziţiilor sale,
Dansul perdelelor tresaltă la fiecare sunet
iar Umbra Sfinxului de nisip îşi cîntă singură tristeţea;
Păcatul primordial a creat înalturi pentru muzică,
Iar pe Poteca către cimitir vom merge cu toţii
Lăcrimînd melodii…
_____________
DE-ACUM ÎNAINTE… ANOTIMPURI VIRTUALE
În acest imens motor de căutare
Am găsit până si „visele mele”
- prea multe afişări…-
Dimineaţa caut „site” sau „primăvară”,
Iar seara, pe „mine”;
Dincolo de realitate, stă imaginea mea în devenire
- o alegorie a vieţii pe care îmi e greu să o împărtăşesc,
o senzaţie de continuă aşteptare, până când
sufletul meu se va dezbrăca de ultima lui haină-.
Timpul meu virtual e tot în conştiinţa mea,
aşa îmi repet, pentru a mă trezi încă o dată,
iar ochii mei văd acelaşi colorit pe care-l port
în interiorul meu.
Mi-e greu să mă acopăr cu o parte din mine
şi să am un somn liniştit,
cînd cineva mă poate căuta în acest motor oricând
şi poate apăsa o tastă, doar o tastă…
totul s-a şters…
_____________
CAUZE ŞI EFECTE DE CHITARĂ
Note înalte şi triste
Veniseră când chitara s-a spart
În bucăţi de cer şi pământ;
Lemnul rămăsese intact
În conştiinţa celor mai rigizi.
Locul era umbrit de o muzică ambiguă,
Distorsionată şi oscilatorie,
Ca un spirit eteronom,
Atent la schimbările realităţii.
Niciunui om nu-i păsa prea mult
De pierderea simbolică,
De pasul rămas pe loc în univers;
Doar note, efecte şi un suflu electric
Contemplau durerea pierderii,
Degringolada viselor de jazz,
Doar lacrimi îndrăgostite de pielea fină
Cădeau pe suprafaţa muzicală
A sufletului chitarei.
Eu stăteam aproape, în spatele copacului
Din care eram făcută,
Aşteptând, în fiecare clipă,
Atingerea unei mâini…
_____________
DE-ACUM ÎNAINTE… ANOTIMPURI VIRTUALE
În acest imens motor de căutare
Am găsit până si „visele mele”
- prea multe afişări…-
Dimineaţa caut „site” sau „primăvară”,
Iar seara, pe „mine”;
Dincolo de realitate, stă imaginea mea în devenire
- o alegorie a vieţii pe care îmi e greu să o împărtăşesc,
o senzaţie de continuă aşteptare, până când
sufletul meu se va dezbrăca de ultima lui haină-.
Timpul meu virtual e tot în conştiinţa mea,
aşa îmi repet, pentru a mă trezi încă o dată,
iar ochii mei văd acelaşi colorit pe care-l port
în interiorul meu.
Mi-e greu să mă acopăr cu o parte din mine
şi să am un somn liniştit,
cînd cineva mă poate căuta în acest motor oricând
şi poate apăsa o tastă, doar o tastă…
totul s-a şters…
IARINA COPUZARU
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
_________________________
____________________________
________________________
_________________________
________________________
________________________
________________________
Un admirabil tanar carturar a carui actiune se reazema pe fundatiile solide ale operei clasice este Radu Mihai Crisan , autoul catorva volume de comentarii la Eminescu si Nicolae Iorga , insotite de excerpte din creatia acestora ; o specie insolita de eseu ori , mai bine spus , de editie comentata. Insa aceasta face parte , la randul ei, din traditia " explicatiei " patristice si a unui gen de culegere cu caracter sapiential si " de zidire " , reprezentand , in acelasi timp , si " declaratii de credinta " formulate prin textul de Thesaurus . Mai multe eseuri ale acestui autor - aici
Loredana A. Ştirbu despre prima ei carte : “Călătorie în Regatul Cuvintelor Cameleon “>>citeste aici >>
