~Anne-Marie Bejliu: „Se trezesc bucuriile“
SE TREZESC BUCURIILE…
Şuvoi alb
înghite paşii negândurilor
Tâmplele surâd ploilor
în valuri de lumină
Trupul închistat în patimi
aruncă haina inutilă a iluziilor
Dorinţele mor
împletind norii furtunilor moarte
în vârfurile neatinse
ale piramidelor…
Albastre chemări
şterg frământarea şerpilor îmbătrâniţi
de o parte şi de alta a pleoapelor…
Izvor blând,
sângele alunecă tandru
luminând privirile pline de teamă odată…
Frica rămâne să surprindă
naşterea iubirii
Veşmânt cald sufletului,
vocea ta curge alene
umplând spaţiile goale în care uneori,
alunecă mintea
Se trezesc bucuriile
în dansul frenetic
purtat de genele zilei…
___________________________________
APUS SAU RĂSĂRIT
…două tinereţi
râzând ploilor toamnei,
printre frunzele uscate
arzând mocnit
printre ierburi…
*********
Unele crude,
altele mirosind a fân…
*********
Clădite trepte,
desenează cerului
vârstele naturii.
*********
Suntem piramidele ierburilor
dăruind toamnei umezeala…
Hrană devenim buzelor flămânde
ale ignoranţei
*********
Unii,
mai înalţi.
Alţii,
salutând huma
într-o ultimă aplecare
a timpului,
căutând mereu
iubirea,seninul,armonia,
în fiecare
grăunte sau sămânţă
rătăcită de copaci
printre flori…
*********
Din buzunarele indiferenţei
aruncăm vântului
bobocii Luminii.
*********
Pierdem mereu
câte o respiraţie
păstrăm doar
deschiderea petalelor
sau doar ecoul…
Vagi urme de sunet,
rămas agăţat
pe creanga înţelepciunii
____________________________________
ÎNTRE MINE ŞI TEAMĂ
… voi aşeza o floare
Rădăcinile ei vor surpa teama,
transformând-o
într-un morman de mărunţişuri.
Viaţa se va strecura
argint viu
prin podelele rupte ale siguranţei…
Vei râde
când voi apărea zâmbind,
cu teama icnind în colţul buzelor
prăpăstiilor de gânduri.
________________________________________
ZBOR DE FLUTURE RĂTĂCIT PRINTRE PLOI
Ai alergat vreodată printre rădăcini
răsucind între degete fericirea?
*********
Inele de gheaţă printre fire de plumb
Atingând efemer măreţia…
*********
Alfabet de tăceri urcând spre cer
odată cu suavele seve
*********
Din când în când
doine tânguind prin trunchiuri de fier
nemurirea…
*********
Ai fost vreodată fraged salcâm
Dăruind necuprinsului mierea?
*********
Esenţe de visuri printre idei de oţel
Aducând mai aproape- nvierea…
*********
Dac-ai s-alergi vreodată-ntre ploi
să aduci din stupuri doar roua
Din flori, să culegi mângâierea
*********
Din culori,
doar sunetul vântului blând să- l alegi
Să simţi cum mai creşte sămânţa…
*********
Să furi din parfumul petalelor nori
pentru cerul ascuns printre ploi…
Când vei putea să- i scuturi de pori
De colbul din colţuri de drumuri ca noi
Vei atinge în dar prăbuşirea
*********
Vei ajunge doar frunza căzută în ierburi
o aripă moartă o clipă,
întoarsă cu vârf îngheţat,
cu sufletul cald surâzând retezat,
Luminii…
______________________________________
MAI AUD
Aud suflet tremurând
din Lumină-n veci cântând
Fluier rar de vis-iubire
taină blândă, fericire…
*********
Mai aud din vechi ceasloave
glasuri line de copii
Blânzii armăsari se- adapă
din izvoare albe, vii…
*********
Auzi colbul cum se cerne
şi din aur cum tresaltă
Tandre seve poartă-n ele
viaţa umbrelor de stele
*********
Mai aud din peşteri cântul
naşterii luminii albe…
Întunericul o paşte
sau o-mbie să- l asculte?
________________________________________
ŞI DACĂ RAFTURILE…
…se prăbuşesc,
uneori visurile
încurcă paşii
într- un amalgam
de parfumuri.
Roduri ale începutului,
“a muri” sau “a fi”
se despart sub arcada
podurilor de secunde…
Verzi liane, nevăzute tunele
în care mai urlă doar ecoul
trenurilor pierdute…
*********
Uneori calc apăsat roua.
Frunzele râd, iarba surâde
culorile fură tâmplelor mele
liniştea negândului…
ANNE-MARIE BEJLIU


Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf



_________________________
____________________________

_________________________
________________________
________________________
Un admirabil tanar carturar a carui actiune se reazema pe fundatiile solide ale operei clasice este Radu Mihai Crisan , autoul catorva volume de comentarii la Eminescu si Nicolae Iorga , insotite de excerpte din creatia acestora ; o specie insolita de eseu ori , mai bine spus , de editie comentata. Insa aceasta face parte , la randul ei, din traditia " explicatiei " patristice si a unui gen de culegere cu caracter sapiential si " de zidire " , reprezentand , in acelasi timp , si " declaratii de credinta " formulate prin textul de Thesaurus . Mai multe eseuri ale acestui autor - aici