TÂNĂRUL SCRIITOR

COMUNICAT

ARP — Sat, 17 Dec 2011 15:05:37 +0000

NR. 9/2011

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:11:03 +0000

Ana-Maria Bălaş: „Regăsire“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:10:40 +0000

te caut toamna, tarziu; /
imi ingrop pasii in frunzele cazute pe urmele soaptelor tale/
nu privesc cerul secatuit de vise
… si nici pamantul bolnav de noi
caci tu nu le apartii
toamna, tarziu,
invat doar sa ascult…ploaia! >>>>

Eugen Tudorache: „Geometricul trup“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:09:41 +0000

GEOMETRICUL TRUP

Sunt un cub de piatră

Rostogolit pe pantă

Colţurile mi se tocesc

Muchiile, la fel

Fâşii de piatră din carnea de piatră

Se desprind din geometricul trup

Devin cubul perfect

***

Între oameni distanţe

Ca între planete. >>>>

Jianu Liviu Florian: „Cerul ca o mare, şi norii ca nişte insule“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:09:05 +0000

Tovarasei invatatoare Dinica Sanda

Inalta, cu ten masliniu, ochi negri, ochelari cu rama subtire, par negru cu spice albe, strans la spate, barbia autoritara, obrajii plini, buzele carnoase – tovarasa invatatoare Dinica Sanda se pierduse de tot. Nu mai ramasese din dansa nicio farama scrisa in memoria elevilor clasei a IV-a C, a Scolii generale numarul 5, care poarta astazi numele celui care si-a investit averea pana la ultima ei caramida: boierul Petrache Triscu.

Nu imi aduc aminte mai nimic despre tovarasa invatatoare; doar ca intr-o buna zi ne-a spus ca la cercul de matematica, pe care il conducea, vom avea oaspeti de onoare: viitori absolventi ai Facultatii de Matematica din oras.De aceea, sa fim atenti, si sa nu o facem, si sa ne facem si pe noi, mai ales, de ras. >>>>

Ioana Voicilă Dobre: „Purpuriu de toamnă“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:08:03 +0000

TOAMNA DIN OGLINDA MEA

Plină-i toamna, de parfum, cu cerceii ei din struguri!

Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri.

***

Şi-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei

Şi cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei.

***

Are paşii măsuraţi şi privirile blajine.

Toamna de o căutaţi, e-n oglindă-aici, la mine! >>>>

Monica Sumalan: „Adânc de lună plină“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:07:04 +0000

Mările freamătă. Sunt acele meandre care apar de nicăieri.

Intensităţi de cântec diferite, intensităţi de gând care luminează sau contrastează puternic. contradictorii, furtunoase dar fascinante. Stau eu şi cu mine aproape şi vorbesc. Suflete care se ating ,jumătăţi de note, personalităţi distincte.

Mările freamătă.Freamătă în adâncul lor sub razele tăcute ale lunii într-o noapte sau într-o altă clipă.

Ele se tem de neinţelesuri se tem că ar renaşte mai fremătătoare.Straniu e sufletul asta care plânge care şopteşte lucruri uneori de neînţeles pentru alţii.Intensitatea diferă .Eu trăiesc cu mine,se desface din mine un alt gând şi mâine ………. >>>>

Cristina Maria Şandru: „Dacă…“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:05:18 +0000

DACĂ…

Dacă ar putea vorbi Timpul ,

câte ar avea de spus!…Dacă trecutul

şi-ar murmura tainele , câte zâmbete

dulci şi amare ar înflori!…Dacă nopţile

s-ar metamofoza în dimineţi,

câţi sori

ar răsări pe oglinda cerească!…

Toate visurile ar înmuguri

dacă s-ar putea înălţa sufletul!… >>>>

Ana Urma: „Autumnale“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:04:20 +0000

RESTITUIRI

În candela veche
mai arde
un rest de fitil
egal cu sfârşitul culorii
în hăuri de galben
respir
***
suflarea măsoară
şi albul cenuşii din vipii
glisând printre semne de tuş
vrăjit caligraf este ochiul
în bucla mătăsii
cuvintele ghem îmi şoptesc
doar să fiu >>>>

Cezarina Adamescu: „Despre Andrei Pavel – «Trepte spre nicăieri» – un drum iniţiatic cu un singur sens (volum aflat sub tipar)

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:03:10 +0000

Sensul unic al lui „Nicăieri”. S-ar părea că spre el ne îndreptăm cu toţii, dar puţini conştientizează acest fapt. Direcţia s-a pierdut pe parcurs. Paşii - haotici – îl poartă pe muritor pe cărările vraişte, ale Sensului pierdut – ca să-l parafrazăm pe Marcel Proust. Ce vom găsi acolo? Greu de spus. Dacă un tânăr, cum e autorul de faţă, nu-şi găseşte drumul, sensul, este oare el vinovat? Nu cumva noi, care trebuie să-i netezim aerul spre zborul înalt care-l aşteaptă?

O societate care nu oferă nimic fiilor ei, decât ciorchini de dezamăgiri, angoasă, anxietate, drumuri barate cu sârmă-nghimpată, ziduri de neescaladat, case fără ferestre. Pe unde să mai intre soarele?

Astfel de impresie îţi fac rândurile cărţii de faţă, chiar din titlu. Destul de apăsător. Aproape dezolant pentru tineri ca şi pentru vârstnici – mesajul. >>>>

Florina Dinu: „Armonii de toamnă“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:01:53 +0000

Cad frunzele de pe ramuri,

Şi aştern pe trotuar covor.

Toamna cântă la geamuri

Un vals îndoliat, monoton.

****

Pe străduţa brumată

Melancolia curge prin vene,

Ochii-mi sunt înlăcrimaţi,

Tristeţea pătrunde-n piele. >>>>

Alla Murafa: „Fata de duminică“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:00:51 +0000

M-am prezentat scurt: “Sunt fata de duminică”. Aşa am început. Toate au un început. Totul se naşte într-o zi. Cât despre sfârşit…sfîrşitul nu vine aşa de uşor, pentru că urmează veşnicia.

Venisem în casa lor duminica. Nu existau fete de luni, marţi sau miercuri. Era o femeie pentru întreaga săptămână. Şi eu pentru duminică, pentru că femeia pleca la familia ei. Aşa devenisem fata de duminică în casa lor. Ea – o bătrână infirmă, care se sprijinea pe un băţ ros de ani (singurul sprijin pe care îl acceptase de la viaţă). El – o umbră absentă într-un fotoliu, însoţit de o bară de care spânzura liniştit un sac plin cu un lichid transparent.Un tub subţire unea fiinţa palidă cu sacul încă plin. „Un făt prins de placenta mamei, de la care ia, picătură cu picătură, viaţa”… m-am gândit. >>>>

Elena Stan: „Leneşa“

ARP — Sun, 27 Nov 2011 09:00:12 +0000

Într-un sat binecuvântat de Dumnezeu locuia o familie de oameni săraci şi leneşi. Casa o moşteniseră din moşi strămoşi, avea peste o sută de ani şi era printre cele mai mici din câte s-au văzut vreodată! Cinci suflete trăiau în aceeaşi cameră, dormind în două paturi de lemn. Luau cina la o masă mică, hainele şi le agăţau în cuiele bătute în perete, iar singura mobilă din odaie era o sobă cu plită. Pe jos călcau pe pământul gol. În spate aveau o cămară, în care depozitau vasele, căci de provizii, nu putea fi vorba! Locuinţa era aşezată pe un deal, deasupra drumului. Traversai strada şi dădeai de râul care curgea neobosit tocmai din munte. Pe malul celălalt, pădurile se întindeau din belşug, iar pajiştile erau imense. Prin hărnicie, toţi săracii îşi procurau hrana cu efort. Bătrânele creşteau capre cu lapte, iar când le duceau la păscut se întorceau cu măcriş, păpădie şi bănişor, din care făceau salată. Vara conservau ciuperci, adunau plante medicinale, făceau dulceaţă din fructe de pădure. >>>>

Nr. 8/2011

ARP — Fri, 16 Sep 2011 09:28:36 +0000

Anca Negru: „Binecuvântare“

ARP — Fri, 16 Sep 2011 09:28:09 +0000

Brâu de cleştar, acoperă-ne cu mila ta care cade peste noi ca ploaia în vreme de secetă aspră, revino printre noi şi uimeşte-ne cu dorinţa ta de Înalt,cu nedumerirea ta de Profund, cu mirarea ta neîntreruptă de Înalt şi Profund, adâncime neîngrădită şi neostoită de mister şi taină de neînlăturat, tridimensional creată cu zbuciumul unui Fluture, cu apetenţa pentru joacă a unui copil, cu milostenia în credinţă a unui nebun în puterea şi omniscienţa Credo-ului. Iubeşte cu dragul şi imanenţa unui Înger contopit cu Universul în Locuri de lumină lăuntrică, iubeşte serafimic şi cu greutatea de nemaiîntâlnit a lui în toată plenitudinea fiinţării tale, iubeşte întreit ca aurul cel înmiresmat al Cunoaşterii Divine, iubeşte tenace cu constanţa şi eficienţa unei albine robotind întruna pentru binele comun, sacrificându-se în lupta şi vijelia pentru Celălalt, continuu vorbind cu sine însăşi despre matca în care va veni, va reveni şi se va întoarce, iubeşte ca floarea de liliac însorită şi înrourată de căldură angelică emanând parfumuri şi izuri de contemplaţie, de supunere şi obedienţă, de extaz şi libertate. >>>>

Monica Şumălan: „Serenadă de vară“

ARP — Fri, 16 Sep 2011 09:27:16 +0000

SERENADA DE VARA

Ecouri distincte umpleau cu feamătul lor văile.

Miros de vară ,de floare hrănită din seva pamântului.

Deasupra tuturor albastrul îşi întindea trupul absorbit de infinit.

Triluri de păsari în întimitatea naturii.,doruri care nu se veştejiseră se ridicau în spaţiul dintre cer şi pământ.

O vară deloc firavă cutreiera verdele dealurilor,albiile pâraielor gălăgioase,încercate de torente.

Ecouri distincte umpleau cu freamătul lor văile.

Miros de floare tănară ,hranită din seva pământului,legănată de vânt.

Ecoul meu ar fi fost purtat departe,s-ar fi auzit dincolo de copacii care vegheau în apropierea padurii. >>>>

Alla Murafa: „Tărâmul canceros“

ARP — Fri, 16 Sep 2011 09:26:26 +0000

De la un timp, am început să simt cum dispare. Din senin, fără vreun efort anume. Se topeşte ca un gând rătăcit, alungat de obsesie. Niciodată nu eşti conştient de unde şi când apar obsesiile…

Ca să pot prelua controlul (ce gând stupid), am început negocierile şi cumpărarea fracţiunilor, scurse în minute, apoi în ore: dacă aş merge două staţii pe jos, aş pierde douăzeci de minute. Dacă aş urca în autobuz, aş câştiga jumătate din timp (pun în calcul şi semafoarele şi traficul), dar plătesc… nu e scump, dacă vorbim serios, să plăteşti un bilet de autobuz pentru zece minute din viaţă. Ceva mai scump ar fi dacă aş lua taxiul… aş combina confortul cu viteza şi, oricum, câştig. Câştig timp pentru … nu mai contează pentru ce. >>>>

George Nicoară: „Vouă“

ARP — Fri, 16 Sep 2011 09:25:20 +0000

Vouă, oamenilor răi, vă scriu:

O mare-nvăţătură pe sicriu,

Nu cu mânie, dragii mei,

Răsunând prin ochi de zmei.

***

Vouă, oamenilor răi, vă spun:

Cu glas curat, pe când apun:

Un punct pe cerul scrum

Iar voi tot răi sunteţi acum? >>>>

Liviu Jianu Florian: „Mărul“

ARP — Fri, 16 Sep 2011 09:24:45 +0000

Rau e sa traiasca cineva,

Doamne, din marinimia mea –

***

Azi, de pilda, le-am adus la masa,

Doar un mar, cazut din pom, acasa –

***

Cate guri va satura, o zi,

Mila mea cat marul? Cati copii?

***

Cati batrani, si cati ai nimanui,

Din samanta lui, vor fi satui? >>>>

Cristina Lila: „Condiţia femeii“

ARP — Fri, 16 Sep 2011 09:23:04 +0000

CONDIŢIA FEMEII

De ce să fim vreodată egale cu bărbaţii?

Noi nu avem chemarea să mergem la război.

Politica, desigur, adesea ne tentează,

Uitind că bestiolii se-mproaşcă de noroi!

***

Avem destule zile cu mult mai mult stresante-

Neveste, fetişcane sau uneori amante -

Avem să toarcem ziua, ca să fie perfectă -

Iluzie, desigur, naivă şi erectă. >>>>