Emil Satco despre Ioan-Paul Valenciuc
IOAN-PAUL VALENCIUC. Volovăţ. Viaţa unui sat în pagini de presă 1882-1945. Biblioteca „Mioriţa”, Câmpulung-Bucovina, 2006, 121 p. Păşind pe urmele tatălui domniei sale, preotul cărturar Dumitru Valenciuc, cercetător serios, cu câteva cărţi la activ, tânărul Ioan-Paul, şi el preot, a adunat cu zel scrieri din presa vremii despre satul unde păstoreşte de ani buni al său părinte: Volovăţ. Este o cronică interesantă, care se adaugă la cele scrise până acum despre această străveche localitate. Cititorul interesat află frânturi din viaţa şi preocupările locuitorilor, despre preoţii care au tradus învăţătura biblică în viaţa de zi cu zi, venind în sprijinul ţăranilor apăsaţi de nevoi şi griji, îmbunătăţindu-le traiul şi deschizându-le calea spre cunoaştere. Iată doar câteva exemple: înfiinţarea Societăţii şcolare „Dacia” (1872), care avea o bibliotecă şi practica un sistem de economii avantajos, în plus, sprijinea şcolarii proveniţi din familii foarte sărace; din istoricul satului Volovăţ (denumirile de început, ctitori şi ctitorii; diverse serbări jubiliare descrise în amănunt, în care se valorifică tradiţia locală din industria casnică, obiceiurile legate de petrecerile populare ş.a. La astfel de serbări se jucau şi piese de teatru liric din creaţia lui Tudor Flondor. Autorul nu se mulţumeşte să redea pur şi simplu articolele şi ştirile din presă, ci vine cu precizări privind multe dintre notabilităţile locului sau ale Bucovinei, citate în aceste scrieri şi cu un Glosar strict necesar pentru înţelegerea unor termeni care nu se mai folosesc azi (decât cu mici excepţii), nici măcar în mediul rural. Un index alfabetic întregeşte imaginea unei lucrări bine gândită şi alcătuită.


Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf



_________________________
____________________________

_________________________
________________________
________________________
Un admirabil tanar carturar a carui actiune se reazema pe fundatiile solide ale operei clasice este Radu Mihai Crisan , autoul catorva volume de comentarii la Eminescu si Nicolae Iorga , insotite de excerpte din creatia acestora ; o specie insolita de eseu ori , mai bine spus , de editie comentata. Insa aceasta face parte , la randul ei, din traditia " explicatiei " patristice si a unui gen de culegere cu caracter sapiential si " de zidire " , reprezentand , in acelasi timp , si " declaratii de credinta " formulate prin textul de Thesaurus . Mai multe eseuri ale acestui autor - aici