Aurel Pop : “Teodor Curpas – Poezii de suflet si dor “
Cartea “Poezii de suflet şi dor” apărută la finele anului 2006, la editura sătmăreană “Daya” din Satu Mare, cu o prefaţă semnată de regretatul eminescolog Gh. Bulgăr om de alesă cultură din părţile Sătmarului şi susţinută de poeţii: George Vulturescu şi Dumitru Ţimerman, vine să încheie bogatul an editorial al poetului Teodor Curpaş.
Teodor Curpaş, este până în prezent autorul a mai multor volume de poezii; debutând cu volumul “Marea minune a lumii” apărut la editura “Steaua Procion”, Bucureşti, 1998, urmat de volumul “Muzeul sufletului” apărut în colecţia “Poeţi de azi” a prestigioasei edituri “Dacia” din Cluj-Napoca, 2004, după care vine în forţă cu alte volume “Povoara dorului” şi “Ceasuri de dor” apărute la editura “Daya” din Satu Mare, 2006. Trebuie amintit că poetul Teodor Curpaş şi-a exprimat gândurile şi în proză scriind o carte; “Ah! Fotbalul…” apărută la editura “Daya” din Satu Mare, 2006, dovedind un real talent şi bun cronicar al evenimentelor din lumea sportului, în speţă a sportului rege; fotbalul.
Volumul “Poezii de suflet şi dor”, în cele peste 300 de pagini, dă naştere unei întrebări din partea Măriei Sale Cititorul; unde zace atâta putere creatoare, unde există atâta forţă bine strunită în sufletul creatorului ? Răspunsul vine dat însuşi de autor prin versurile: “Sunt singurul care aude/ Cum arde sufletul în mine/ Eu sunt vestitorul existenţei mele/ Şi-aduc soarele în faţa voastră./ În viaţa aceasta nimeni nu se odihneşte/ Nici când luna acoperă pământul.” (Enigma)
Majoritatea poemelor cuprinse în op-ul supus analizei critice ne dezvăluie o lume a supraveţuirii, cu toate implicaţiile ei cuprinse între realitatea de zi cu zi şi ambundenţa imaginarului, purtată sub acele neiertătoare ale ceasornicului: “Poţi sparge timpul în ciorburi zimţate/ Să nu se scurgă atâta de singur” (Timpul) pe o potecă ce ne duce mereu spre o nesfârşită dorinţă de cunoaştere: “Voi consulta albume, voi citi rânduri./ Ele m-au pus şi mă pun pe gânduri…” (Călătorii).
Teodor Curpaş, este un autor sârguincios, mereu procupat de acestă lume care a păşit în al treilea mileniu dezlănţuit, iar retragerea în mediul rural, îl face pe autorul să-şi golească tolba cu amintiri: “În copilărie îmi plăcea s-ascult/ Orele de seară ce vin de pe deal” .(Amintire) Nu uită să amintească de obiceiurile: “Se-adună oaspeţii lângă pahar/ Gazda a pregătit slană şi ceapă” (Veselie cu vin) şi tradiţiile purtate prin viu grai din generaţie în generaţie ale acestui neam: “În ogradă se taie porcul an de an/ Pe scânduri, în flacără, trăzneşte părul ars/ Şi vântul îşi ia înapoi zăpada-nsângerată./ Copiii cu nasurile îngheţate tremurau/ Şi înfigeau o spadă în tocul de la uşă” (La noi…) într-un moment în care vin europenii să ne impună anumite reguli de conveţuire pentru omul simplu din mediul rural.
Unele poeme ce alcătuiesc acest volum sunt pline de naturaleţe şi gravitate, trecute prin grija autorului la o formă de sensibilitate îmbrăcând haina autencitităţii având în centrul atenţiei pe cea care ia dat viaţă urmărindu-o pe parcursul acestei cărţi în diferite ipostaze: “Dac-o fi să plec de lângă tine, mamă,/ Ţi-oi lăsa o undă a privirii mele// Te voi chema cu-n glas de dincolo de moarte,/ Tu vei fi aici şi eu voi fi departe./ Dar… Ai plecat tu de lângă mine, mamă” (Destăinuire) Dorul de mamă îl mistuie pe autor: “Dorului de mamă sunt supus orbeşte” (Făgăduinţa), sau: “Te simt, mamă, tot mai aproape” (Dor) , dorul părintesc capătă cote alarmante: “Ca cel mai tare dor este de mama” (De dor…), “Ce mult te vreau când soarele moare pe cer” (Dor de mamă) amitirile îl înving obsesiv, amintindu-şi de mama la principalele sărbători ale anului: “Când mama-i mamă cu miros de pâine,/ Când toţi, cu mic cu mare, spun Crăciun” (În ajun) Puritatea şi simplitatea femeii din mediul rural a fost un exemplu demn de urmat pentru autor: “Am văzut albul de cămaşă al mamei/ Simbol al curăţeniei trupeşti” (Tablou real). Dragostea de mamă îl urmăreşte toată viaţa:” Distanţa dintre inimă şi mamă/ E ax stelar şi undă de iubire,/ Pe care le trăiesc mereu în gând” (Te văd mereu)
O serie de poeme ca: “Dacica”, “Dealul lui Mihai”, “Cinstire”, “Avram Iancu” sintetizează drama poporului din care îşi trage obârşia autorul punctând vitregiile acestui neam prin versuri încărcate cu puternice mesaje uşor receptate de cititorul de drept comun.
Poetul Teodor Curpaş, oscilează între versul alb şi forma fixă a poeziei simţindu-se deopotrivă în ambele cazuri în largul său, este adeptul clarităţi expresiei, sigur pe el, se-avântă uneori direct asupra problemelor ce frământă lumea cel înconjoară încercâd răspunsuri la numeroasele întrebări: “Ce s-a întâmplat ? “ (Soartă) sau “Oare toate culorile au un nume ? “ (Lacrimi) etc.
Poezia lui Teodor Curpaş, este privită cu interes atât de publicul cititor, cât şi de către critici, temele abordate incită la lecturarea cărţii până la capăt. Acest fapt ne pune în situaţia de al aştepta cu interes pe Teodor Curpaş cu noi volume.
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
_________________________
____________________________
________________________
_________________________
________________________
________________________
________________________
Un admirabil tanar carturar a carui actiune se reazema pe fundatiile solide ale operei clasice este Radu Mihai Crisan , autoul catorva volume de comentarii la Eminescu si Nicolae Iorga , insotite de excerpte din creatia acestora ; o specie insolita de eseu ori , mai bine spus , de editie comentata. Insa aceasta face parte , la randul ei, din traditia " explicatiei " patristice si a unui gen de culegere cu caracter sapiential si " de zidire " , reprezentand , in acelasi timp , si " declaratii de credinta " formulate prin textul de Thesaurus . Mai multe eseuri ale acestui autor - aici
Loredana A. Ştirbu despre prima ei carte : “Călătorie în Regatul Cuvintelor Cameleon “>>citeste aici >>
