~Petre Bucinschi: „Cuvântul scris şi vorbit“
Cuvântul, racordat la tehnică şi progresul comunităţii, şi-a descoperit noi virtuţi. Astfel, în scris sau vizualizat, poate face înconjurul lumii stocând informaţia culturală, politică, sociologică.
El devine un reper subtil, un personaj controversat pe scena unui Teatru Mundi, căpătând o perspectivă multidimensională în mişcarea ce transformă percepţia şi înţelegerea. S-a afirmat adeseori despre cultura mass-media că deplasează câmpul gravităţii sistemului nostru de referinţă, că pune problema în termeni de realitate şi de pseudorealitate.
Că astăzi trăim mai multe realităţi o simţim din plin, dar impresia celei mai puternice realităţi aparţine radioului şi televiziunii. Filmul, teatrul, literatura, deschid calea de acces spre real prin intermediul cuvântului scris sau rostit, prin rapiditatea şi modalitatea lui de transmitere, transformând chiar comunicarea la care se mai adaugă plusul şi aportul imaginaţiei.
Avea dreptate Baudelaire când o saluta pe regina facultăţilor: imaginaţia, „divin înrudită cu infinitul.” Dacă o carte scrisă se adresează în primul rând naţiunii, o pagină rostită din aceeaşi carte îşi mai adaugă şi puterea auditivă care subminează sensibilitatea şi afectivitatea.
Astfel, comunicarea de al emiţător la receptor se efectuează printr-un circuit special, printr-un transfer empatic. Simultând şi provocând cele două atribute, procesul incumbă o percepţie culturală corectă, o intimitate deosebită cu receptorul, o experienţă câştigată prin studiu şi inteligenţă.
Cuvântul poate să se lovească, să se mişte, dând naştere unor noi forme de comprehensiune a limbii, limba vorbită de scriitorul operei sale devenind un remarcabil model de flux, pregătindu-i pe ascultători şi cititori pentru îndelungatele exerciţii de cultură şi civilizaţie. Un metronom cu totul diferit bate măsura în spinarea noastră, raţiunea actuală se deplasează într-o altă tonalitate şi dacă totul s-a spus, îi aşteptăm în continuare pe scriitori să completeze paginile albe ale literaturii contemporane, aşteptăm un debut decantant în poezie, aşteptăm un prozator român care să fie tradus în toate limbile pământului.
Dar cititorul cu urechea de la colţul străzii, acest singuratic, reprezintă mulţimea. Mulţimea este tot ce poate fi mai nefilozofic, ea nu are timp şi nici chef pentru literatură sau filozofie, ea îşi trăieşte cu atâta plăcere viaţa ei, încât nu are nevoie de concepte, ea este o pastă fără formă dar cu instincte nu o dată inteligente.
Mulţimea străzii simte colosal, nu gândeşte deloc dar alege bine, numărul mare nu decide în cele din urmă nimic. Pe cât de multă pe atât de slabă este mulţimea, stăpânul ei este, singuratic, scriitorul, mulţimea îl scoate din anonimat, îl scoate vorba vine, că nu tot ce face parte din această mulţime participă la această scoatere.
Şi totuşi o parte din ea îl scoate pe scriitor din anonimat, se lasă în extaz, calcă în picioare autoritatea lui, după care îl bea într-o lingură de apă.
Scriitorului îi ajunge că prin cuvântul său este nemuritor. El există de când lumea, el este de fapt un prim termen, cheia de boltă a micului sistem filozofic.
Dar pentru cel de-al doilea termen, acela al străzii, filosofia este un rahat. Acest „el” al străzii crede că milioanele de dolari sunt alfa şi omega, în timp ce scriitorul, atunci când termină de scris o carte, nu îşi doreşte decât să o uite, pentru a se apuca de scris o alta.
PETRE BUCINSCHI
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
_________________________
____________________________
________________________
_________________________
________________________
________________________
________________________
Un admirabil tanar carturar a carui actiune se reazema pe fundatiile solide ale operei clasice este Radu Mihai Crisan , autoul catorva volume de comentarii la Eminescu si Nicolae Iorga , insotite de excerpte din creatia acestora ; o specie insolita de eseu ori , mai bine spus , de editie comentata. Insa aceasta face parte , la randul ei, din traditia " explicatiei " patristice si a unui gen de culegere cu caracter sapiential si " de zidire " , reprezentand , in acelasi timp , si " declaratii de credinta " formulate prin textul de Thesaurus . Mai multe eseuri ale acestui autor - aici
Loredana A. Ştirbu despre prima ei carte : “Călătorie în Regatul Cuvintelor Cameleon “>>citeste aici >>
