Cristina Lorincz: „Lucruri simple“
Iartă-mi îndrăzneala gândului care caută
răspuns.
Aici sufletul meu se izbeşte de
prejudecată
şi rămâne atârnat de ultima speranţă
în turnul tăcerii.
Tăcere, lumini de întuneric…
De ce răspunsul trebuie să urmeze unei
întrebări?
De ce întrebarea trebuie să afle
un răspuns?
De ce?… Şi totuşi îndoiala e cel mai de preţ
dar. >>>>
