Mihail Soare: „Gâlceava mea cu Haydn“ (sau despre “Romanţa pentru clopot la patru mâini”)
Mă enervam la culme,
aproape ca atunci când mi se rupea vârful creionului,
aproape, am zis,
de altfel mă gâlceveam cu Haydn de când ne ştiam,
ba că tatal lui era rotar, iar al meu păgubaş,
ba că mama lui era bucătăreasă la cuhnia contelui Harrach,
iar a mea numai nebuna stelelor,
l-am pizmuit aiurea
până şi pentru nepăsarea sa maiestuoasă,
l-am împins de-a berbeleacul de pe scara tramcarului,
ne-am făcut unul altuia farse,
cu brioşe şi cu băşici de porc,
cu creuzete şi cu bufniţe şi cu nagâţi,
dar mai ales cu peruci,
el mă invidia într-atat
încât
nu rareori îşi punea peştele să ia forma golfului meu,
ce nebunie, Dumnezeule,
îi mânjeam cu magiun colţurile finitului
şi el îşi rezema bicicleta de luceafărul meu de ziuă, >>>>
