Gabriela Marieta Secu: „Dor de iarnă“
DOR DE IARNĂ…
Lasă iarna
Să-mi bată în poartă…
Prea mi-au secat
Ochii – de lacrima toamnei
Fără sfârşit…
Lasă zăpada
Să-mi învelească fierbinte
Calea aşezată în genunchi
Lângă marea , mereu zbuciumată
De furtuna singurătăţii
Fără hotar…
Şi lasă depărtarea
Depărtărilor…
Alunecă în fulgul de nea,
Gând…
Mi-e dor să ascult
Tăcerea asurzitoare,
Albă , liniştitoare
La margini de vis şi cuvânt…. >>>>
