Menut Maximinian: „Chitara îngerilor“
O priveam impresionat, fermecat, pasionat… Am rugat-o să răscolească prin trecut, viitor şi prezent.
“Nu prea imi place să mă întreb , că nu mai pot scăpa de dor, de viaţă şi de griji. Nu-mi place să vorbesc de mine pentru că eu n-am nici un merit şi faptul că lumea mă ascultă e o mare onoare. Nu eu trebuiesc aplaudată. Ei au tot meritul şi prin ei inţeleg toată lumea care m-a impins spre muzică, care m-a format şi care ma ascultă”. Are oroare de lucrurile “astea oficiale”.
De ce cântă folk? Din cauza oamenilor care o înconjoară, care au împins-o de la spate … Din împletirea dintre două forme de materie (o chitară şi un om) care “au pătruns in mine prin alţii şi care mă ajută să ating , in cele trei minute in care cânt, cea mai minunată existenţă, sufletul omului”. >>>>
