Laura Mihalca: „Spre“
Timp maturat milimetru de milimetru de ceata inserarii…In departare, un om ce arata a semiluna se misca spre …,spre ce? Nu se poate distinge prea bine, natura se joaca in jurul lui cu inflexiunile negrului iar el pare imbracat intr-o haina albastra.Se apropie.De-o parte si alta strazii : stalpi,becuri,lumini.Are o sacosa, un diplomat si parul zburlit de vant, ba chiar si udat de ploaie.Nu e nimic mai mult decat un biet functionar, supus lumii acesteia nebune, rele si egoiste; ce se intoarce acasa cu ceva mancare pentru ai sai si hartoagele zilnice.Inca o zi trecuse,cu bune,cu rele.Era timpul introspectiei.
De mult observase acest domn D. ca meseria lui nu ii era pe plac, era de rutina si il implica pe el la fel ca pe cel mai bun bibelou-prieten al timpurilor noastre: >>>>
