Adrian Paparuz: „Uitare“
UITARE
nici nu mai ştiu
în ce zi era
sau
cel puţin
dacă bătea vântul
când am învăţat
să păşesc prima oară
pe inimi
îmi amintesc doar
râsul meu
durerea mamei
şi mirosul cald de plăcinte
mai târziu
spre sfârşitul icoanelor
dincolo de câmpul inimilor
mai departe
de tot ce ne ţine aproape
am învăţat să privesc >>>>
