NE ÎNTOARCEM MEREU LA EMINESCU – Lucreţia Berzintu: „In memoriam Mihai Eminescu“
Motto: ”Critici voi, cu flori deşarte, 
Care roade n-aţi adus –
E uşor a scrie versuri
Cînd nimic nu ai de spus.”
(Criticilor mei, M.Eminescu)
La 120 de la moartea sa, ”Pentru noi, aici în Israel, Eminescu este viu, l-am luat cu noi şi-l creştem mai departe în sufletele noastre”.
http://www.youtube.com/watch?v=SMMm4E6C6KA
Nasa a pus numele lui Eminescu unui crater de pe planeta Martie, considerat poet naţional al României:
https://sse.jpl.nasa.gov/multimedia/display.cfm?IM_ID=6144
Iată ce înseamnă Eminescu pentru unii israelieni originari din România, pentru cei care mi-au acordat interviuri pe această temă:
Dr.DOREL SCHOR (scriitor umorist, gazetar şi cronicar plastic israelian de limba română):
Am copilărit la Botoşani;
Am absolvit liceul Laurian din Botoşani;
Am fost student la Institutul de Medicină din Iaşi…
Apoi am lucrat ca medic în judeţul Botoşani şi am colaborat mulţi ani la ziarul judeţean ”Clopotul” şi o vreme am fost secretarul literar al Teatrului Botoşănean, numit (cum nu?) ”Mihai Eminescu”.
Aceasta este aria, cred eu, cea mai legată structural, sentimental şi mental de poetul naţional al României (Ipoteşti, biserica Uspenia, teiul din Copou…).. Nu am intrat în vreo casă de botosănean, fie el ţăran din Stăuceni sau Răchiţi, muncitor din municipiu, pensionar sau gospodină în care să nu se afle, mai vechi sau mai nou, un volum cu poezii de Eminescu. Cred că asta înseamnă identificare, mândrie, refugiu, visare…
Mama mea, care ne-a părăsit la vârsta de 93 de ani, recita din Luceafărul sau, în momentele grele, din glossă: ”ce e val ca valul trece, tu rămâi la toate rece…”.
Sună foarte încurajator. Şi demn!
SHAUL CARMEL ( poet, publicist – Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor de limbă română):
Până aproape de plecarea mea spre Israel, adică mai exact până la 28 de ani, el a fost oxigen, adică respiram Eminescu, am trăit Eminescu, vin din oraşul în care a trăit el, din Botoşani, i-am închinat aici în Israel de nenumărate ori seri, cu ocazia zilei de naştere, cu ocazia zilei morţii.
Mihai Eminescu este un exemplu pentru orice poet din lume. Păcat că nu a fost exportat de România, ca alţi mari scriitori, cum au făcut alte ţări. E foarte greu să recuperezi după 100 de ani, un mare scriitor, dar toată lumea face efort.
Mihai Eminescu a fost tradus în ebraică de-a lungul anilor, încă de prin anii 1920. Printre ultimele cărţi, a fost cea tradusă de Ahuva Bat-Hana, poetă şi traducătoare, care nu se mai află printre cei vii.
Recent a apărut în ebraică cartea Luceafărul, Editura Onyx, Haifa, 2008, Tomy Sigler, redactor Denise Idel, cu o prefaţă (în ebraică)semnată de Andrei Fischof (nota mea). >>>>