Mariana Corcoveanu Ivaniuc: „Mărturisire de credinţă literară“
Literatura pentru mine reprezintă cea mai clară exprimare a gândurilor şi trăirilor în timp, o binecuvântare pe care ţi-o dă Dumnezeu, când el doreşte şi cât trebuie să transmiţi prin cuvinte. Una este să scrii şi alta este să-ţi citească cineva, cândva, rândurile scrise şi să se contopească cu trăirile transmise de autor. Nu poţi decât în timp să te pregăteşti pentru acest moment sublim, pentru că altfel nu vei reuşi să transmiţi decât ceva minuscul din universul tău. Cuvintele sunt rodul experienţei şi al imaginaţiei, iar dacă acestea sunt ample, ceea ce vei scrie va fi bine primit şi degustarea cititorului va fi maximă. Nu întâmplător cei care au avut rezonanţă maximă în literatură sau în general în artă, în viaţa personală au plătit un tribut mai mare s-au mai mic, pentru că întâi trebuie să cunoşti, să dobândeşti experienţă, să plângi, să te bucuri etc. şi mai apoi să scrii. Când începi să scrii trebuie să renunţi la multe tentaţi, la principi care ţi-ar umbri cuvintele şi să laşi imaginaţia şi magica clipă divină să te atingă. .Numai aşa vei fii în consonanţă cu tine şi cu cei ce vor găsi răgaz să citească ce ai scris şi să se bucure în acele momente, iar mai apoi să nu regrete că şi-au risipit timpul inutil. Scrisul este cea mai tainică şi imensă bucurie pe care o trăieşti pentru că atunci, poţi atinge cele mai înalte trepte ale cunoaşterii. Trebuie să vibrez când aşterni cuvintele, să uiţi de alte îndeletniciri şi priorităţi pentru a te catapulta într-o altă atmosferă, cu alte temperaturi şi trăiri, astfel înţeleg eu să scriu, iar dacă aceste elemente îmi lipsesc, renunţ la sublim în faţa unui nou destin. >>>>
