Liviu Grăsoiu: Cronică la cartea poetei Angela Baciu-Moise, “De mâine până mai ieri, alaltăieri“
« Autoare harnica, mai mereu inspirata , decenta in expresie si cautari formale.
Respingand vulgaritatea limbajului ce tinde sa devina o emblema a tinerei poezii incurajate in Romania anilor 2000 de catre critici influenti, poeta ANGELA BACIU-MOISE si-a stabilit un loc special in peisajul cultural al Dunarii de Jos dar, aproape in egala masura, a devenit cunoscuta si apreciata in mai multe alte centre literare.
Amintesc doar cuvintele frumoase despre poezia sa rostite la Iasi, recenziile favorite din reviste bucurestene si tiparirea poemelor in ultimii ani la Cluj.
De curand editura « Limes », condusa de indraznetul MIRCEA PETEAN a publicat cea de a XII-a placheta de versuri a Angelei BACIU-MOISE, mai mult ca sigur cea mai importanta din cariera ei, legata, din pacate, de o experienta tragica, dezvaluita sobru in mentionarea ce precede motto-ul.
« De maine pana mai ieri, alaltaieri » este una dintre cele mai acute trairi intr-o poezie dominata de suferinta si de spectrul mortii. Poemele sunt redactate in maxima febra, expresie a unei dureri profunde, marturisite cateodata, tainuita adesea. Densitatea ideilor pare greu egalabila, sentimentele au o goana nebuna, parcurgand stari clare sau confuze, de la chinul atroce, la deruta, de la resemnare la revenirea la vitalismul generat de increderea in poezie, de la deznadejdea nestapanita la meditatie de care nu ne putem lipsi. >>>>
