Aurica Stan: „Hoinărind prin oraş cu o carte“
Nu stau într-un oraş medieval, de tipul Sibiului sau al Sighişoarei, nici într-o metropolă poluată ca Bucureştiul. Undeva, în nordul ţării, în Bucovina, e şi vatra mea. A Dornei, mai exact. Vorbesc aşadar de Vatra Dornei City.
Cel mai plăcut loc pentru o lectură cred că rămâne foişorul din parc. Aici am răsfoit ,,Molly Flanders” pe la 15 ani, pentru că acasă mi-era teamă să nu mă prindă mama. Apoi, în ultimul an de liceu, printre cărţile de comentarii pentru bacalaureat, citeam cu prietenele (pe roluri, se înţelege) pasaje din ,,Incantaţia dragostei”. Râdeam uneori atât de mult încât am băgat în sperieţi şi bietele veveriţe!
Iarna, la Cabana Schiorilor, cu prietenii la un vin fiert, în inima pârtiei de schi, citeam din Cioran. Si nu doar gândurile erau in amurg, ci si noi toţi, în faţă cu pahare de vin fiert cu scorţişoară. E un loc special, o babilonie boemă, unde auzi italiană, engleză, germană. O maşină de scris veche e aşezată în colţ pe o etajeră antică din lemn. Îmi plac mult şi celelalte exponate: un fier cu cărbuni, două oale de lut umplute cu ouă încondeiate, ceasul din lemn…Hmm, a fost tare frumos! Mă delectam cu pesimismul lui Cioran pentru că nu ştiu să schiez…Ruşine să-mi fie!
Pentru teze mergeam mereu în incinta…Catedralei Catolice, aflată în imediata apropiere a liceului. Printre un acatist pentru Sfântul Anton şi altul către Sfântul Spiridon, repetam cu voce tremurandă: fui, fuisti, fuit, fuimus, fuistis, fuerunt. >>>>
