CUVINTE DE FOLOS – Dumitru Bălăeţ către tinerii scriitori
Ne aflăm, după cîte-mi dau seama, într-o ruptură de generaţii (mă refer, în special, la literatura română), ruptură foarte gravă pentru viitorul acestei ţări. Pierderea de identitate creşte pe zi ce trece şi e din ce în ce mai greu de închipuit cum se va putea regăsi ideea de continuitate atît de necesară în albiile acestei literaturi, care, oricît de modestă zic unii c-ar fi fost, ea a dat seamă, de-a lungul secolelor, de „creşterea limbii româneşti şi a patriei cinstire”.
În aceste condiţii, ce ne rămîne nouă de făcut? Evident, lecţii la alţii nu putem da, căci ar fi fastidios şi inutil. Putem lăsa însă mărturie de ce am scris şi ce-am vrut să realizăm, fiecare în parte. Mărturia e bună pentru că e mărturie, adică spovedanie în faţa lui Dumnezeu şi a ta însuţi.
De aceea cred că iniţiativa d-tale e binevenită. Scriu, dacă îmi dau bine seama, pentru a mă elibera de o povară. Fiecare carte (din cele aproape 40 pe care le-am publicat, indiferent că au fost de poezie, proză, eseistică, ediţii critice), s-a constituit pentru mine într-o povară interioară, care mi-a apăsat nervii, dar, totodată, mi-a umplut de fericire sufletul. Asta m-a ajutat foarte mult să depăşesc momentele inerente de >>>>>Dumitru Bălăeţ>>>>>
